Monday, Dec. 22, 2014

Cancerul nazofaringian

Scris de:

|

01/04/2013

|

Postat în Categoria:

Cancerul nazofaringian

imagesCancerul nazofaringian este o boală în care se formează celule maligne (canceroase) în țesuturile nazofaringelui.

Nazofaringele este partea superioară a faringelui, din spatele nasului. Faringele este un tub cavitar de aproximativ 5 cm în lungime, care începe în spatele nasului și se termină în partea de sus a traheei și a esofagului (tubul dintre faringe şi stomac). Aerul și alimentele trec prin faringe în drumul lor spre trahee sau esofag. Nările duc la nazofaringe. O deschidere pe fiecare parte a nazofaringelui duce la o ureche. Cancerul nazofaringian apare, cel mai frecvent, în celule scuamoase care alcătuiesc orofaringele (acea parte a gâtului din spatele gurii).

Originea etnică și expunerea la virusul Epstein-Barr poate afecta riscul de a dezvolta cancer nazofaringian.

Orice lucru care creşte riscul de a avea o boală se numeşte factor de risc.

Factorii de risc pot include următoarele:

•  Rasele asiatice.
•  Expunerea la virusul Epstein-Barr: virusul Epstein-Barr a fost asociat cu anumite tipuri de cancer, inclusiv cancerul nazofaringian și unele limfoame.

Semnele posibile ale cancerului nazofaringian includ: probleme de respiraţie, de vorbire sau de auz.

Acestea, și alte simptome, pot fi cauzate de cancerul nazofaringian. Alte afecţiuni pot cauza aceleaşi simptome. Un medic ar trebui să fie consultat dacă apar oricare dintre următoarele probleme:

•  Un nod în gât sau nas.
•  O durere de gât.
•  Probleme de respirație sau de vorbire.
•  Sângerări nazale.
•  Probleme cu auzul.
•  Durere sau zgomote în ureche.
•  Dureri de cap.

Testele care examinează nasul și gâtul sunt folosite pentru detectarea şi diagnosticarea cancerului nazofaringian.

Următoarele teste și proceduri pot fi efectuate:

•  Examinare fiziologică a gâtului: O examinare în care medicul se uită dacă ganglionii limfatici de la nivelul gâtului sunt inflamaţi și în care se uită în gât cu o oglindă mică ataşată de un mâner lung, pentru a verifica dacă există zone anormale.
•  Rinoscopia: O procedură folosită pentru verifica dacă există zone anormale în interiorul nasului. Un rinoscop este introdus prin nas. Rinoscopul este un tub subțire, cu o lentilă folosită pentru vizualizare. Acesta poate avea şi un instrument care prelevează mostre de ţesut, care sunt verificate la microscop pentru semne de cancer.
•  Examinare neurologică: o serie de întrebări și teste pentru a verifica creierul, măduva spinării şi sistemul nervos. Examinarea verifică starea mentală a unei persoane, coordonarea, precum și capacitatea de a merge și cât de bine funcţionează mușchii, simțurile și reflexele.
•  Radiografie la cap și piept: o radiografie a craniului și a organelor şi oaselor din interiorul pieptului. O radiografie este un tip de fascicul energetic care poate trece prin corp, făcând o serie de imagini a zonelor din interiorul corpului.
•  RMN (imagistică prin rezonanţă magnetică): O procedură care foloseşte un magnet, unde radio și un computer pentru a face o serie de imagini detaliate ale zonelor din interiorul corpului. Această procedură este numită şi imagistică prin rezonanţă magnetică nucleară (NMRI).
•  Scanare CT: O procedură care face o serie de imagini detaliate ale zonelor din interiorul corpului, luate din unghiuri diferite. Imaginile sunt realizate de un calculator conectat la un aparat cu raze X. Un colorant poate fi injectat într-o venă sau poate fi înghițit pentru a face organele sau țesuturile să apară mai clar. Această procedură este numită şi tomografie computerizată sau tomografie computerizată axială.
•  Scanare PET: o procedură folosită pentru a găsi celulele maligne tumorale din organism. O cantitate mică de glucoză radioactivă este injectată într-o venă. Scanerul PET se rotește în jurul corpului și face o imagine a locului în care glucoza este folosită în organism. Celulele tumorale maligne apar mai luminate în imagine, deoarece acestea sunt mult mai active şi absorb mai multă glucoză decât celulele normale. Scanarea PET poate fi folosită pentru a găsi formele de cancer nazofaringian, care s-au răspândit la os.
•  Teste de laborator: proceduri medicale care testează mostrele de țesut, sânge, urină sau de alte substanțe din organism. Aceste teste ajută la diagnosticarea bolii, la planificarea tratamentului sau pentru a monitoriza boala.
•  Biopsia: eliminarea de celule sau țesuturi astfel încât acestea să poată fi vizualizate sub un microscop de către un patolog, care le verifică pentru semne de cancer.

Anumiţi factori afectează prognosticul (şansa de recuperare) şi opţiunile de tratament.

Prognosticul (şansa de recuperare) şi opţiunile de tratament depind de următoarele:

•  stadiul cancerului (dacă afectează o parte din nazofaringe, dacă implică întregul nazofaringe sau dacă s-a extins în alte locuri în organism).
•  Tipul de cancer nazofaringian.
•  Dimensiunea tumorii.
•  Vârsta pacientului și starea generală de sănătate.

După ce cancerul nazofaringian a fost diagnosticat, se fac teste pentru a afla dacă celulele canceroase s-au răspândit în nazofaringe sau în alte părţi ale corpului.

Procesul folosit pentru a afla dacă cancerul s-a răspândit în nazofaringe sau în alte părţi ale corpului se numeşte stadializare. Informațiile adunate de la procesul de stadializare determină stadiul bolii. Este important să se cunoască stadiul pentru a putea planifica tratamentul. Rezultatele testelor efectuate pentru diagnosticarea cancerului nazofaringian sunt folosite de multe ori şi pentru a afla stadiul bolii.

Stadiile următoare sunt folosite pentru cancer nazofaringian:

Stadiul 0 (carcinom în situ)

În stadiul 0, se găsesc celule anormale în mucoasa nazofaringelui. Aceste celule anormale se pot transforma în cancer şi se răspândesc în ţesutul normal din apropiere. Stadiul 0 este numit şi carcinom în situ.

Stadiul I

În stadiul I, cancerul s-a format și se găsește numai în nazofaringe.

Stadiul II

Stadiul al II-lea de cancer nazofaringian este împărțit în stadiul IIA și IIB, după cum urmează:

•  Stadiul IIA: cancerul s-a extins de la nazofaringe la orofaringe (partea de mijloc a gâtului, care include palatul moale, baza limbii şi amigdalele) și/sau în cavitatea nazală.
•  Stadiul IIB: cancerul se găsește în nazofaringe și s-a extins la ganglionii limfatici de pe o parte a gâtului sau s-a extins la zona din jurul nazofaringelui şi la ganglionii limfatici de pe o parte a gâtului. Ganglionii limfatici implicaţi sunt de 6 centimetri sau mai mici.

Stadiul III

În stadiul III de cancer nazofaringian, cancerul:

•  se găsește în nazofaringe și s-a extins la ganglionii limfatici de pe ambele părţi ale gâtului, iar ganglionii limfatici au în jur de 6 centimetri;
•  s-a răspândit în țesuturile moi (orofaringe și/sau cavitatea nazală) și la ganglionii limfatici de pe ambele părţi ale gâtului, iar ganglionii limfatici au în jur de 6 centimetri;
•  s-a extins dincolo de țesuturile moi în zonele din jurul faringelui și la ganglionii limfatici de pe ambele părţi ale gâtului, iar ganglionii limfatici au în jur de 6 centimetri;
•  s-a extins la oasele din apropiere sau la sinusuri şi poate s-a extins la ganglionii limfatici de pe una sau de pe ambele părți ale gâtului, iar ganglionii limfatici au în jur de 6 centimetri.

Stadiul IV

Stadiul IV de cancer nazofaringian este împărțit în stadiul IVA, IVB și IVC, după cum urmează:

•  Stadiul IVA: cancerul s-a extins dincolo de nazofaringe şi poate s-a extins la nervii cranieni, la hipofaringe (partea de jos a gâtului), în zonele din jurul sau din interiorul craniului sau a osului maxilar și/sau în osul din jurul ochilor. Cancerul poate să se fi extins şi la ganglionii limfatici de pe una sau de pe ambele părți ale gâtului, iar ganglionii limfatici au în jur de 6 centimetri sau sunt mai mici.
•  Stadiul IVB: cancerul s-a extins la ganglionii limfatici de deasupra claviculei, iar ganglionii limfatici implicaţi sunt mai mari de 6 centimetri.
•  Etapa IVC: Cancerul s-a extins dincolo de ganglionii limfatici din apropiere în alte părţi ale corpului.

Cancerul nazofaringian recurent

Cancerul nazofaringian recurent este cancerul care a reapărut (recidivat) după ce a fost tratat. Cancerul poate recidiva în nazofaringe sau în alte părţi ale corpului.

Există diferite tipuri de tratament pentru pacienţii cu cancer nazofaringian. Unele tratamente sunt standard (tratamentul folosit în prezent), iar altele sunt testate în studii clinice. Înainte de începerea tratamentului, pacienții pot să se gândească dacă vor să ia parte la un studiu clinic. Un studiu clinic de tratament este un studiu de cercetare menit să ajute la îmbunătățirea tratamentelor actuale sau să obţină informații cu privire la tratamente noi pentru pacienţii cu cancer. Când studiile clinice arată că un tratament nou este mai bun decât tratamentul standard, noul tratament poate deveni tratamentul standard.

Alegerea celui mai adecvat tratament pentru cancer este o decizie care implică, în mod ideal, pacientul, familia şi echipa medicală.

Se folosesc doua tipuri de tratament standard:

1. Radioterapia

Radioterapia este un tratament pentru cancer care foloseşte raze X de energie înaltă sau alte tipuri de radiaţii pentru a distruge celulele canceroase sau pentru a le împiedica creșterea. Există două tipuri de radioterapie. Radioterapia externă, care foloseşte un aparat din afara organismului pentru a trimite radiaţii către cancer. Radioterapia internă, care foloseşte substanţe radioactive sigilate în ace, seminţe, fire sau catetere, care sunt plasate direct în cancer sau lângă cancer. Tipul de radioterapie depinde de tipul și de stadiul cancerului.
Radioterapia externă a tiroidei sau a glandei pituitare poate schimba modul în care funcționează glanda tiroidă. Medicul poate testa glanda tiroidă înainte și după tratament pentru a vă asigura că funcționează corect. Este important ca un medic stomatolog să verifice dinţii, gingiile și gura pacientului și să remedieze problemele existente înainte de a începe terapia cu radiaţii.

2. Chimioterapia

Chimioterapia este un tratament care foloseşte medicamente pentru a opri creşterea celulelor canceroase, fie prin uciderea celulelor, fie prin oprirea înmulţirii lor. Când medicamentul chimioterapic este administrat pe cale orală sau injectat într-o venă sau muşchi, medicamentul intră în sistemul circulator şi poate ajunge la celulele canceroase oriunde în corp (chimioterapia sistemică). Când chimioterapia este plasată direct în coloana vertebrală, în un organ sau în o cavitate a corpului, cum ar fi abdomenul, medicamentele afectează în principal celulele canceroase din acele zone (chimioterapie regională). Tipul de chimioterapie folosit depinde de tipul și de stadiul cancerului.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +1 (from 1 vote)
Cancerul nazofaringian, 10.0 out of 10 based on 1 rating

Recomandă Acest Articol

Articole Asemănătoare

Nivelurile de vitamina D și somnolenţa
Trucuri pentru a vă menţine articulaţiile sănătoase
Vitamina D şi prevenirea cancerului

Despre Autor

flaviusel

Lasă un Comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>